La toate aceste intrebari incearca sa raspunda Clubul Romania-UE, prin organizarea pe 11 iulie 2011, la Bruxelles, a dezbaterii "Starea afacerilor europene in Romania, la 5 ani de la aderare".  EurActiv Romania este partener media la acest eveniment.

Romania are nevoie la nivel comunitar de lobby coordonat si coerent. Incearca sa vina cu propuneri concrete pe acest subiect GrupRomania, un grup de reflectie romanesc infiintat pe 26 martie 2009 la Bruxelles.

Rolul Parlamentului national in reprezentarea eficace a intereselor romanesti in procesul legislativ comunitar nu este unul neglijabil. Influenta legislativului de la Bucuresti asupra deciziei europene poate avea loc cel putin in doua maniere. Prima este una procedural-"constitutionala" de sorginte comunitara, in virtutea dreptului conferit prin Tratatul de la Lisabona parlamentelor nationale de a efectua controlul respectarii principiului subsidiaritatii si al proportionalitatii in raport cu actele legislative comunitare. A doua este o cale de fond, interna, prin care Parlamentul si membrii sai pot deveni de facto vehicule de promovare a intereselor legitime romanesti in scopul preluarii lor in pozitiile oficiale ale Romaniei in negocierile politico-legislative comunitare. Ambele cai sunt eficace, ambele sunt legitime, ambele ar trebui valorizate la maximum in scopul unei reprezentari fundamentate a intereselor romanesti in capitala europeana. Vom aborda in randurile de mai jos cateva considerente privind cele doua cai, identificate in reflectiile GrupRomania din ultimii doi ani, in speranta transmiterii unei invitatii dinspre Bruxelles, politicienilor nostri de acasa, in sensul asumarii unui rol si mai pregnant in afacerile europene, atat pentru ca le sta in putinta, cat si pentru ca, in stadiul actual, cadrul legislativ national si comunitar le permit acest lucru. De ce o astfel de invitatie? Pentru ca in al cincilea an al scurtei istorii a statutului Romaniei de membru UE, romanii din Bruxelles, implicati in afacerile europene la fata locului, simt nevoia unei treceri, la Bucuresti, intr-o viteza superioara a reprezentarii fundamentate si incluzive a intereselor romanesti in decizia europeana. De asemenea, pentru ca ei cred ca exista premisele pentru acest lucru.

1. Un "veto" al parlamentelor nationale in materie de subsidiaritate si proportionalitate – un studiu de caz.

Potrivit principiului subsidiaritatii de natura a asigura o "Europa mai democratica si mai transparenta", exceptand domeniile care tin exclusiv de competentele sale, "Uniunea nu actioneaza decat in cazul in care interventia sa este mai eficienta decat o actiune intreprinsa la nivel national". Protocolului nr. 2 al Tratatului de la Lisabona prevede ca "orice parlament national are dreptul sa-si sustina argumentele potrivit carora o propunere nu este conforma cu acest principiu. In acest caz, se va declansa o procedura in doi timpi:
• daca o treime din parlamentele nationale considera ca o propunere nu este conforma cu principiul subsidiaritatii, Comisia va trebui sa isi reanalizeze propunerea, avand posibilitatea de a o mentine, de a o modifica sau de a o retrage;
• daca majoritatea parlamentelor nationale impartasesc aceste preocupari, iar Comisia decide, totusi, sa isi mentina propunerea, aceasta va trebui sa isi sustina motivatiile, iar Parlamentul European si Consiliul vor avea sarcina de a decide asupra continuarii sau intreruperii procedurii legislative".

Recent, Senatul Romaniei si-a exercitat aceste drepturi de control intr-o materie deosebit de importanta si totodata sensibila la nivel national si comunitar: cea a dreptului familiei.

Asa cum se cunoaste, Comisia Europeana a dat publicitatii in 16 martie 2011 doua proiecte legislative in domeniul dreptului familiei:
1. Proiectul de regulament privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materia regimurilor matrimoniale si
2. Proiectul de regulament privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materia parteneriatelor inregistrate
In prezent, institutiile europene se afla in plin proces legislativ asupra acestor initiative legislative. Romania se situeaza pe o pozitie particulara.  Motivul, in special in privinta celui de-al doilea regulament, este faptul ca desi intentioneaza sa reglementeze efecte patrimoniale, cauza acestora – parteneriatele inregistrate (a se vedea intre persoane de acelasi sex sau de sex diferit) – este considerata "contrara traditiilor juridice nationale" de catre Senatul Romaniei. Acest argument puternic, a fost avansat de catre camera superioara a Parlamentului Romaniei la 30 mai 2011. Dupa consultare publica, aceasta institutie si-a exercitat dreptul de "control parlamentar national" privind aplicarea principiului subsidiaritatii si proportionalitatii (in virtutea Protocolului nr. 2 al Tratatului de la Lisabona) cu privire la legislatia europeana – in speta a analizat cele doua regulamente mentionate. In acest sens, Hotararile plenului Senatului nr. 33 si 34 din 30 mai, publicate in Monitorul Oficial 413 din 14 iunie 2011, sunt diferite. Daca pentru primul proiect, cel in domeniul regimurilor matrimoniale, Senatul considera ca respecta principiul proportionalitatii si al subsidiaritatii, in privinta celui de-al doilea, camera superioara a Parlamentului Romaniei acorda aviz negativ. Aceeasi a fost, se pare, si pozitia camerelor superioare ale parlamentelor polon si italian.

Precizam, de asemenea, ca in expunerea de motive a Comisiei – conform traditiei legislative comunitare – aceasta a afirmat ca notiunile de "casatorie" si "parteneriat inregistrat" sunt din perspectiva regulamentului "neutre" in ceea ce priveste sexul partenerilor. De asemenea, trebuie notat faptul ca aceste propuneri nu vizeaza afectarea dreptului material al statelor membre. In fapt, temerea opozantilor vizeaza posibilitatea de law shopping si aceea ca in lumina regulamentului, efectele unor uniuni nerecunoscute in legea nationala ar putea produce efecte – chiar daca numai unele de ordin patrimonial – in statul national care nu le recunoaste.

Nu ne propunem insa sa discutam aici despre oportunitatea motivelor avizului negativ al Senatului in privinta celui de-al doilea proiect de regulament. Ceea ce intereseaza este faptul ca intr-un domeniu atat de important pentru societate, Parlamentul Romaniei utilizeaza, la destul de scurta vreme dupa aderarea tarii la Uniunea Europeana, toate parghiile oferite de Tratate pentru a exprima o pozitie in numele cetatenilor pe care ii reprezinta. Chiar daca aceasta pozitie nu duce la un "veto" prin ea insasi, efectele ei pot fi importante. Ea poate influenta in mare masura atitudinea Guvernului in negocierile cu privire la regulamentul in materia parteneriatelor inregistrate. Reamintim aici faptul ca fiind din sfera dreptului familiei, procedura de adoptare a celor doua regulamente nu este cea ordinara (co-decizie si majoritate calificata in Consiliu); ele vor trebui adoptate in unanimitate de catre Consiliu, dupa simpla consultare a Parlamentului European.

Pentru a nu lasa cititorilor impresia ca aceasta situatie va duce la un blocaj cu originea in Romanie a procesului legislativ comunitar, se impune o clarificare. Tot Tratatul de la Lisabona permite ca in caz de impas legislativ sa se instituie "cooperarea consolidata" deschisa statelor care doresc sa aplice o anumita legislatie permitand celor care se opun acesteia sa o ignore. Cel mai recent exemplu in acest sens este tot din domeniul dreptului familiei: regulamentul privind divortul ("Roma III") este primul instrument legislativ european adoptat in forma cooperarii consolidate in istorie. Romania face parte din cele 14 state care il vor aplica de anul viitor. 

Ne-am oprit asupra acestui exemplu pentru a demonstra ca recenta hotarare a Senatului este primul exercitiu de tipul controlului de subsidiaritate exercitat de Parlamentul national in lumina Tratatului de la Lisabona, care se incheie cu o hotarare negativa in domeniul dreptului familiei, dovedind afirmatia frecvent vehiculata ca "Europa devine parte a politicii interne".

2. Calea interna – parlamentarii receptacole si vehicule ale intereselor legitime din teritoriu inspre Europa – posibilitati la indemna

A doua cale evocata la inceputul acestui articol este una de fond, in care Parlamentul trebuie sa isi asume si mai mult rolul de receptacol al intereselor legitime venite din sfera asociativa si economica a poporului pe care il reprezinta. Senatorul si deputatul ar trebui sa fie (si sunt, fara indoiala, in multe cazuri) destinatarii principali ai doleantelor, cererilor, pozitiilor exprimate de membrii circumscriptiilor lor (individual sau grupati in asociatii), care le-au acordat prin vot increderea si i-au investit cu reprezentativitate.

Care sunt premisele? Mai intai, comisiile de specialitate din Parlament dispun de membri cu experienta in domeniile legislative si in politicile pe care le urmaresc si le ajusteaza. De asemenea, comisiile de specialitate dispun de un aparat de experti, in contact permanent cu omologii lor de la ministerele de linie, titulare ale initiativei legislative in domeniile sectoriale pe care le gestioneaza. La fel, comisiile parlamentare interactioneaza, atat institutional, cat si in sfera politica prin parghiile reprezentarii si coordonarii in Parlament grupurilor politice. In aceasta ecuatie institutionala democratica, input-ul de interese legitime venit dinspre societate, mediul economic, asociativ, profesional, social si academic, poate gasi calea pentru a fi preluat si reprezentat in final, in pozitia oficiala a Guvernului Romaniei in Bruxelles-ul european.

Cadrul legislativ actual permite acest lucru. Hotararea Guvernului nr. 115/2008 care reglementeaza sistemul national de coordonare a afacerilor europene include mai multe puncte de acces a Parlamentului pe traseul politic si functional de coagulare si formare a pozitiei nationale a Romaniei pentru negocierile de la Bruxelles:
• Consiliul pentru afaceri europene, din subordinea primului ministru, structura politica cu cea mai inalta responsabilitate politica in coordonarea afacerilor europene in Romania, transmite Parlamentului spre informare si ministerelor spre avizare, concluziile sale. Intre atributiile cele mai importante ale acestei structuri enumeram aprobarea listei mandatelor generale si stabilirea pozitiei nationale. Parlamentul este doar informat, asadar, insa parghiile politice de care dispune ii permit o atitudine reactiva in acest punct.
• Pozitia de negociere a Romaniei pentru toate temele de pe agenda Consiliului se adopta sub forma de mandat de Comitetul de coordonare (nivel de secretari de stat) cu avizul DAE. Rezultatul este mandatul reprezentantului roman la reuniunea de la Bruxelles. Daca exista implicatii economice, sociale sau de mediu, Guvernul adopta un mandat general. Comitetul de coordonare stabileste cand este necesar mandatul general. Lista acestor mandate generale este transmisa Parlamentului pentru propuneri si observatii; comitetul completeaza sau modifica lista la solicitarea Parlamentului. Acesta este punctul cel mai important in cadrul legislativ actual din Romania, in care Parlamentul poate influenta direct pozitia Romaniei la Bruxelles in functie de interesele stakeholderilor romani. Dupa adoptare, mandatul general se trimite, conform HG nr. 115/2008 spre informare Parlamentului Romaniei si membrilor din Romania ai Parlamentului European.
• Remarcam faptul ca in etapa tehnica de formulare fondului pozitiilor nationale, la nivelul de experti al grupurilor de lucru interministeriale coordonate de DAE, Parlamentul nu figureaza intre actori. Se poate replica faptul ca este o institutie politica. Evident insa ca aici ar fi locul cel mai potrivit pentru capacitarea expertilor (si de ce nu, chiar a membrilor) unor comisii de specialitate ale Parlamentului. De lege ferenda, ar trebui avuta in vedere implicarea structurilor Parlamentului in elaborarea deciziei comunitare din etapa de fond, intrucat membrii Comisiilor de specialitate sunt deseori destinatarii pozitiilor cetatenilor, asociatiilor, organizatiilor profesionale, etc.

Dincolo de necesitatea unei consultari mai intense si mai ample a stakeholderilor, este certa legitimitatea verificarii pe langa reprezentantii cetatenilor, parlamentarii, a existentei unor pozitii specifice in anumite domenii sectoriale. Aceste pozitii pot proveni deseori din necesitatea surmontarii unor probleme locale, din teritoriu, a unor probleme care ating poate o parte mica a industriei, dar care poate fi afectata decisiv de catre legislatia europeana care i se va aplica si este in curs de negociere. Considerente de ordin local si particular pot scapa deseori abordarilor macro din capitala unui stat in realitate destul de centralizat. De aceea si in virtutea rolului lor reprezentativ, parlamentarii romani ar trebui valorificati mai mult si de catre autoritati, dar si de catre stakeholderi. 

de Raul RADOI / Coordonator GrupRomania

GrupRomania este un grup de lucru tripartit, apolitic, pe profil tehnic si cu o componenta de experti romani, pe probleme europene diverse, cu scopul de a oferi ajutor spre optimizarea relatiilor dintre structurile publice si private romanesti din Bruxelles-ul european, cu structura comunitara (co-ordonarea lobby-ului romanesc, informatii despre evolutia Romaniei in afacerile comunitare, schimbul de bune practici intre actorii romani locali, etc).